Thursday, 2 July 2009

O Zi în San Francisco

Mi-am luat o zi libera si am tras o tura in San Francisco cu familia reunita. Intre timp au venit si socrii, deci impreuna cu parintii, am mers cu totii la o zi de vizitat prin urbe.

Am inceput cu ceva pitoresc... si anume Fort Point: fortul de unde pica gagica in golf, din celebrul film Vertigo. Noi am reusit sa ne tinem pe metereze desi era un vint si curent ingrozitor. Micro-climatele din California sunt celebre: in San Jose pot fi 30 grade cu soare si cer senin, iar la 70 km, in San Francisco, pot fi 10 grade cu ploaie, ceata si vijelie.


Am traversat apoi Golden Gate-ul si am facut niste poze de pe malul de Nord, dupa care am continuat sa urcam pe unul din dealurile din spatele podului. De aici se vedea o panorama superba a podului si a orasului. Fiind semi-ceata, orasul se vedea doar partial.


Reintorcindu-ne in urbe, am vizitat leii de mare de la cheiul 39. De vreo 10 ani, pe acest chei si-au facut aparitia lei de mare. Autoritatile portuare i-au lasat sa isi faca culcusul aici, dindu-si seama de atractia turistica ce o reprezinta aceasta mini-gradina zoologica. Bineinteles, si cind am ajuns noi, era o forfota continua, toata lumea dorind sa se pozeze cu lenesii care isi uscau blana la soare.

Am asistat la o scena foarte amuzanta in care un leu de mare voia sa stea pe o dana unde erau ancorate niste ambarcatiuni. De indata ce se suia pe dana, paznicii portului veneau intr-o barca si il hâşâiau de acolo. Suparat, leul de mare le ragea vreo doua si apoi sarea in apa, doar ca sa isi faca aparitia iarasi la urmatoarea dana, aflata cam la 20m departare. Paznicii portului isi manevrau barcuta inspre noua locatie a leului de mare si jocul continua in acest fel. Noi am asistat la vreo 5 reprize, de fiecare data leul de mare revenin pe 'cealalta' dana decit cea de pe care fusese alungat. Peste vreo 10 minute, am observat ca paznicii abandonasera jocul, deci leul de mare statea victorios la soare pe dana lui initiala, linga vasele ancorate... ;) Câştigă cel care insistă!


Dupa ce am luat masa de prinz intr-un restaurant de pe chei, am mers la o tura cu tramvaiul pe cablu. Chestiunea asta este un adevarat magnet pentru turisti, noi fiind nevoiti sa stam la coada peste 20 de minute pina sa ne urcam pe un tramvai. Am mers pina in cartierul Chinezesc, unde ne-am dat jos si am venit inapoi spre statia de pornire. Aceste tramvaie pitoresti au practic un cablu sub sosea de care se agata, vagoanele nefiind dotate cu vreun motor. In acest fel reusesc sa 'urce' dealurile abrupte din San Francisco. La deal in jos, cei doi vatmani frineaza simultan, uneori abia apucind sa opreasca magaoaia sa nu o ia la vale. Frinele de fata si spate trebuie sa fie aplicate simultan, doar una din ele nefiind suficienta. Drept urmare vatmanii comunica, fiecare tragind de o sfoara de capatul careia este legat un clopotel. 2009. Nema hi-tech. Da in schimb super bine la turisti.


La intoarcere, nu am mai prins locuri, asa ca cei trei barbati am stat cocotati si atirnati pe scarile exterioare ale tramvaiului. Imi aduc aminte cum in studentie mergeam pe scarile autobusului 35 din Observator pina pe Baritiu si blagosloveam pe toata lumea. Acum am dat $5 pentru a merge pe scarile tramvaiului, nu am blagoslovit pe nimeni, ba chiar mi-a placut foarte mult ;)

No comments:

Post a Comment