Thursday, 30 July 2009

Copilaria Noastra

Tare misto clipul asta... Copilaria Noastra vs Copilaria Voastra.
Adevarat...
Trist... Cum stateau la coada la piine si lapte

Thursday, 23 July 2009

Marea Veste

Ne-am trezit ca in orice dimineata, dar am realizat ca trebuie sa facem ceva neobisnuit... Un mic test.


Ca sa confirmam rezultatul testului, am facut si o vizita la doctorul de familie.

Doctorita a zis ca pe sfirsit de Martie 2010, ne putem astepta la un bebe mic si urlator.

Neputind sa tinem o asemenea veste doar pentru noi, am hotarit ca la cina sa mergem cu familia la restaurant. Viitorii bunici, unchiul si matusa au fost primii sa afle vestea.


Am asteptat ora potrivita sa sunam si in Romania sa le spunem si celorlalti viitori bunici. Pe viitorul bunic Mircea l-am prin la volan, conducind spre servici. Nu am realizat ca ar fi trebuit sa ii spunem sa traga pe dreapta, pentru ca reactia lui a fost una demna de galeria Romaniei cistigind Campionatul Mondial: UURRAAAAAAA cu miinile ridicate de pe volan!


Viitoarele strabunice au fost extrem de emotionate.

Friday, 10 July 2009

Weekend în Las Vegas

Weekendul asta am facut o mica iesire in Las Vegas. Am plecat cu masinile de Joi seara, urmind sa stam efectiv in orasul Pacatului Vineri, Simbata, iar Duminica sa ne intoarcem spre casa.

Am ajuns la hotel (Circus Circus) Vineri dimineata pe la ora 2, dupa un maraton de 10 ore de condus. Hotelul a fost foarte ieftin pentru unul de pe Strip, camera fiind doar $50 pe noapte.

Las Vegasul este superlativul kitch-ului. Tot ce este mai de seama in lume (a se citi Europa) a fost copiat si plasat fara gust in Las Vegas. O plimbare pe Strip dezvaluie ochiului piramide egiptene, Sfinxul, piata San Marco din Venetia cu tot cu Campanila, Coloseumul pazit de Cezar (care seamana mai degraba cu Traian, dar ma rog), New York-ul cu vreo 3 zgirie nori de marca (Empire State Building, Turnul Chrysler), podul Brooklyn si Statuia Libertatii. Superlativul absolut insa il detine casino Paris, cu al sau Arc de Triumf si Turnul Eiffel! Se pare ca e adevarata vorba: imitatia este complimentul suprem.


Am fost surprins de cit de inghesuite sunt toate pe Strip. Toate monumentele sunt facute la scara, iar pe sub picioarele Turnului Eiffel este defapt un casino.

Las Vegasul aduce vag a Dubai, dar mai mult prin faptul ca ambele sunt orase artificiale, construite in plin desert. Dubai are eleganta si clasa, opulenta fiind evidenta prin abundenta de apa, lagune, plaje, hoteluri, cladiri, arhitectura si originalitate... Las Vegasul imita doar niste monumente impresionante deja existente in lume. Ma si gindeam in Dubai ca asa trebuie sa isi imagineze arabii Raiul: un loc cu apa din abundenta, cu vegetatie bogata, intetit de lux si relaxare... contrastind cu realitatea locala - desert, seceta...


De dimineata am mers la casinoul din Circus Circus si ne-am incercat norocul. Am jucat intii timid la niste masini si am cam pierdut, asa ca am trecut la masa de ruleta. Toata treaba buna la jucat este ca ti se da de baut din partea casei. Dupa 45 de minute de joc, $100 investiti si 3 bauturi date pe git, ne-am ridicat de la ruleta cu cipsuri in valoare de $95. Ne-am scos macar bauturile :)

Se pare ca moda Las Vegas este sa te tina in casino cit mai mult, asa ca in hotel/casino gasesti absolut de toate, incepind cu restaurante, cafenele si terminind cu parcuri de distractii acoperite! Drept urmare am fost la un restaurant din Circus Circus, unde din nefericire se servea bufet la discretie. Pentru $13, puteai sa maninci cit vrei. Stiam eu de ce nu imi plac locurile astea... am mincat cit am putut si apoi am regretat.


Pe seara am mers ls circ... de data asta un circ adevarat: Cirque du Soleil - Ka. In orice zi, in Las Vegas sunt vreo 3 circuri du Soleil cu diverse reprezentatii; fiecare la alt Casino. Noi am mers la MGM Grand unde ruleaza de vreo 3 ani Ka. Fiind 8 a fost mai ieftin sa inchiriem o limuzina. Spre surpriza noastra, soferul era jumatate ungur, jumatate nicaraguan. Ungureste nu stia decit sa suduie, asa ca ne-am intrecut in apelative :)


Spectacolul a fost de nedescris. Ca toate Circurile du Soleil, nu se folosesc animale ci doar oameni: dansatori, acrobati, jongleri, muzicieni. Sala si decorurile au fost absolut impresionante: spectacol complet de lumini, sunet live, fum, foc si artificii - totul intr-o sala inchisa! Scena pe care se desfasura reprezentatia era mobila, avind 6 grade de libertate: se putea roti dupa 2 axe si culisa vertical sus-jos. Circarii au facut numere inclusiv pe scena ridicata complet vertical indreptata spre sala. Jos palaria!


Dupa circ am luat-o incet spre hotel, plimbindu-ne pe floşter. Am vazut Stripul noaptea. Kitch kitch, dar o splendoare! Din pacate insa am ajuns prea tirziu la Belaggio, deci am ratat jocurile de apa. Nici o problema, venim miine!

Ne-am tirit pe jos pina la hotel (vreo 4km), unde am 'decedat' instantaneu...

Sunday, 5 July 2009

La Traviata

Azi am fost la Traviata. Am luat-o iarasi spre San Francisco. A treia oara, in tot atitea zile.

Inainte de spectacol ne-am incalzit cu niste Marguerite intr-un bar mexican din apropierea Operei.

Spectacolul de azi a fost ultimul din sezon, iar sala a fost complet plina. Noi ne cumparaseram biletele inca din Aprilie, undeva in rindurile de sus $80 bucata.

Ajunsi acasa toti fredonam Brindisi si Zingarelle... drept care am downloadat filmul lui Zeffirelli ;)

Friday, 3 July 2009

Vizita la Muir Woods

In ajun de ziua nationala, guvernul ne-a dat 3 Iulie liber. Asadar, cu familia reunita, am mers sa vizitam padurea Muir, putin la Nord de San Francisco.

Padurea se remarca prin multimea de arbori Sequoia care traiesc aici. Sunt din familia Sempervirens, deci copaceii pot ajunge sa traiasca chiar si 1.000 de ani si pot atinge peste 100m inaltime.

Am facut o plimbare de vreo 2 ore, dupa care ne-am intors in San Francisco si ne-am recompensat cu o mega inghetata la Ghirardelli's.

Thursday, 2 July 2009

O Zi în San Francisco

Mi-am luat o zi libera si am tras o tura in San Francisco cu familia reunita. Intre timp au venit si socrii, deci impreuna cu parintii, am mers cu totii la o zi de vizitat prin urbe.

Am inceput cu ceva pitoresc... si anume Fort Point: fortul de unde pica gagica in golf, din celebrul film Vertigo. Noi am reusit sa ne tinem pe metereze desi era un vint si curent ingrozitor. Micro-climatele din California sunt celebre: in San Jose pot fi 30 grade cu soare si cer senin, iar la 70 km, in San Francisco, pot fi 10 grade cu ploaie, ceata si vijelie.


Am traversat apoi Golden Gate-ul si am facut niste poze de pe malul de Nord, dupa care am continuat sa urcam pe unul din dealurile din spatele podului. De aici se vedea o panorama superba a podului si a orasului. Fiind semi-ceata, orasul se vedea doar partial.


Reintorcindu-ne in urbe, am vizitat leii de mare de la cheiul 39. De vreo 10 ani, pe acest chei si-au facut aparitia lei de mare. Autoritatile portuare i-au lasat sa isi faca culcusul aici, dindu-si seama de atractia turistica ce o reprezinta aceasta mini-gradina zoologica. Bineinteles, si cind am ajuns noi, era o forfota continua, toata lumea dorind sa se pozeze cu lenesii care isi uscau blana la soare.

Am asistat la o scena foarte amuzanta in care un leu de mare voia sa stea pe o dana unde erau ancorate niste ambarcatiuni. De indata ce se suia pe dana, paznicii portului veneau intr-o barca si il hâşâiau de acolo. Suparat, leul de mare le ragea vreo doua si apoi sarea in apa, doar ca sa isi faca aparitia iarasi la urmatoarea dana, aflata cam la 20m departare. Paznicii portului isi manevrau barcuta inspre noua locatie a leului de mare si jocul continua in acest fel. Noi am asistat la vreo 5 reprize, de fiecare data leul de mare revenin pe 'cealalta' dana decit cea de pe care fusese alungat. Peste vreo 10 minute, am observat ca paznicii abandonasera jocul, deci leul de mare statea victorios la soare pe dana lui initiala, linga vasele ancorate... ;) Câştigă cel care insistă!


Dupa ce am luat masa de prinz intr-un restaurant de pe chei, am mers la o tura cu tramvaiul pe cablu. Chestiunea asta este un adevarat magnet pentru turisti, noi fiind nevoiti sa stam la coada peste 20 de minute pina sa ne urcam pe un tramvai. Am mers pina in cartierul Chinezesc, unde ne-am dat jos si am venit inapoi spre statia de pornire. Aceste tramvaie pitoresti au practic un cablu sub sosea de care se agata, vagoanele nefiind dotate cu vreun motor. In acest fel reusesc sa 'urce' dealurile abrupte din San Francisco. La deal in jos, cei doi vatmani frineaza simultan, uneori abia apucind sa opreasca magaoaia sa nu o ia la vale. Frinele de fata si spate trebuie sa fie aplicate simultan, doar una din ele nefiind suficienta. Drept urmare vatmanii comunica, fiecare tragind de o sfoara de capatul careia este legat un clopotel. 2009. Nema hi-tech. Da in schimb super bine la turisti.


La intoarcere, nu am mai prins locuri, asa ca cei trei barbati am stat cocotati si atirnati pe scarile exterioare ale tramvaiului. Imi aduc aminte cum in studentie mergeam pe scarile autobusului 35 din Observator pina pe Baritiu si blagosloveam pe toata lumea. Acum am dat $5 pentru a merge pe scarile tramvaiului, nu am blagoslovit pe nimeni, ba chiar mi-a placut foarte mult ;)