Friday, November 28, 2008

Komika Title Font

I came across this great free font at
www.fontspace.com/apostrophic-lab/komika-title

I was looking for a title font that would stick out a bit for the ending titles of the Thailand holiday movie. I think it will look really good ;)

Looks a bit like the font they use in Heroes...

Tuesday, November 25, 2008

Yes, no have!

Ce m-am distrat (la început) de engleza de baltă a tailandezilor! Apoi m-am enervat la culme că nu ne înţelegeam. Acum m-am împacat cu idea, deci am revenit la idea cu distratul.

Eram prin Bangkok, unde oamenii încă se mândresc că vorbesc engleza. Mergeam prin ceva malluri, restaurante, etc... şi vroiam să cumpărăm sau să încercăm ceva, deci întrebam "Do you have size 34?". Omul nostru zâmbea, dând din cap vreo 10 secunde, apoi raspundea "Yes, no have!", şi continua să dea din cap.

Pe primii doi am crezut că îi pleznesc, că îşi bat joc de noi, dar m-am abţinut, că doar eram în vacanţă. Şi doar sunt intelectual, ce pula mea? Apoi am încercat să îmi explic răspunsul lor.

Unu la mână, ăştia sunt nişte oameni foarte politicoşi, blajini şi paşnici. Orice îi întrebi, nu o să spună "nu". Consideră că dacă ar face asta, te-ar jigni. Aşa că dau întâi temeinic din cap, în semn aprobator, împăciuitor şi de întâmpinare.

Doi la mână, engleza lor fiind aşa de baltă, răspund invariabil cu "yes" ca să îţi confirme că au înţeles întrebarea.

Finalmente, dacă nu i-ai pleznit încă, şi ai avut răbdare să ajungi până a punctul trei, îţi spun şi răspunsul la ceea ce ai întrebat - "no have", adică omul nu are mărimea 34.

Un oarece turist ignorant însă nu va pricepe subtilităţile comunicării cu tailandezii de la bun început, şi iniţial se va frustra de foioioi. Şi anume, dacă tailandezul stă doar şi dă zâmbind din cap (în semn aprobator, etc) şi spune doar "yes, yes", e clar că nu a înţeles nimic din ce l-ai întrebat, deci nu te aştepta la un răspuns. Cam asta e reacţia în 80% din cazuri când încerci să comunici cu cineva în afara Bangkokului.

Aşa că turistul ignorant învaţă foarte repede să folosească propoziţii foarte scurte, practic numai subiect şi predicat (e.g. "have soup?", "visit temple") şi să nu îmbârlige audienţa cu atribute, adjective, complemente şi alte tâmpenii fără rost.

Doamne, ce n-aş da să îl pot trimite pe Sadoveanu sau Geo Bogza cu Pisicuţa prin golful Siamului! Să îi văd şi eu cum s-ar înţelege din mâini şi din picioare.

Ticăiala olandezească

Ce-mi place mie de olandezi (vă rog să nu rataţi ghilimelele de rigoare) !

Sunt aşa nişte roboţei, învăţaţi să facă numai cum dictează protocolul, fără să iasă din nici un canon, fără să gândescă nimic... "Noi municm, nu gândim". Da, dar aştia chiar muncesc. După cum spunea o bună prietenă, "Toţi vesticii ăştia sunt atât de dresaţi. Nişte anoşti!". Şi mare dreptate are. Sunt anumite vârfuri cum ar fi austriecii, săracii... dar nici cu conaţionalii mei olandezi nu mi-e ruşine.

De-a lungul anilor de când trăiesc în Olanda, m-am învăţat cu multe din fazele lor, dar, chiar şi acum, sunt chestii care mă surprind... Şi atunci mă apucă dorul de Românica, de regula lui Papură Vodă, unde nici o lege nu se aplică, pentru că "La tăţi ni greu!"

Dar divaghez, deci să revin la subiect: de vreme ce urmează să ne mutăm în Statele Unite ale SUĂi, m-am dus într-o zi la bancă să îmi închid din conturi. Altfel aş continua să plătesc taxele de administraţie, chit că nu aş folosi serviciile lor profesionale. Fără să numesc banca, asta ca să nu le fac reclamă, m-am dus deci la ABN-AMRO. Le explic păsul meu, ei se oripilează "Cum? Vreţi să...?", "Da. Vreu!", "Dar de ce? A fost cumva servi...?", "Nu, dar plec!", "Aha!", "Aha...".

Facem formele, semnez, mai facem forme, mai semnăm, etc... Între timp încerc să îi explic lui domnu funcţionar, că eu mai am nişte conturi cu economii la termen, care vor fi accesibile doar prin 2010. Deci vreau să le dau un alt cont în care să verse dobânda, devreme ce contul în care ar urma să se verse dobânda, tocmai îl închideam.

Omul nostru ori nu pricepe, ori nu avea prevăzută situaţia asta în setul de stări posibile pe care le memorase şi conform cărora funcţiona (că doar e un roboţel, v-am spus doar), şi îmi spune maşinal că nu se poate. În limbaj IT, asta e cam la fel cu un Stack Overflow, Null Pointer Exception, Operation Not Supported, etc.

Mă aşteptam la asta, deci îl iau logic "Ştii că am alt cont de economii la termen?", "Da", "Şi dobânda contului ăla se va vărsa pe 31 Decembrie în contul care tocmai îl închid?", "Da", "Bun, deci trebuie să vă dau alt cont în care să transferţi banii", "Da, dar nu se poate".

În momentul ăsta încep să mă amuz - eram parcă înpoi în Tailanda şi experimentam un "Yes, no have!", numai că de data asta cu mult mai multe cuvinte ajutătoare şi inutile ca de exemplu "please", "would you", "could you", "I would like".

Bun... nu ne înţelegeam. În final merge să îşi consulte expertul, asta ca să îi confirme ceea ce el ştia de la bun început. Apropo, olandezii nu greşesc niciodată. Şi funcţionarii olandezi cu atât mai puţin. Dacă apucă să spună că nu se poate, adio, nu se va putea nicicând. Tactica mea la faza asta e să spun "Apoi numai mulţămnim frumos" şi plec în idea că revin mai încolo, dau peste alt funcţionar, şi de obicei ăsta îmi va da cu totul şi cu totul alt răspuns. În final tot primesc răspunsul care îl aştept eu, dar trebuie câteva încercări. Câştigă cel care insistă!

Bun, revine omul, spune că într-adevăr povestea lui este confirmată, nu se poate. "Ok", îi spun, o las baltă, mă gândesc că o să încerc la altă sucursală. Omul mă asigură că asta e procedura. Aşa doar, ca să nu îmi vină ceva idee. "Mulţămnim, la revedere".

Trece vreo săptămână. Nu mai apuc să dau pe la bancă.

Într-o zi, primesc o scrisoare de la ABN-AMRO. O deschid, aşteptându-mă să citesc cum nu au putut ei să închidă contul. În schimb, surpriză: scrisoarea era de la departamentul de economii. Mă anunţau că devreme ce am închis contul curent, să le transmit rapid un număr nou de cont, altfel nu vor putea să îmi transfere dobânda.

Sun la bancă, răspunde o duduie foarte drăguţă, care îmi spune că nu înţelege cum s-a ajuns în situaţia asta, pentru că trebuia să las un nou număr de cont în momentul închiderii contului vechi, tocmai pentru a preveni situaţiile de genul ăsta. Îi explic. Spune că nu se poate, ea doar cunoaşte bine procedura. Nu mă mai zbat, tot ce vroiam de la bun început era să le dau noul cont. Şi iată-mă, învingător, iarăşi!

Q.E.D de câte ori vorbeşti cu banca, atâtea opinii vei primi. Parcă ar fi toţi doctori.

Sunday, November 23, 2008

Thailand XII - Back to Bangkok

Here is another episode from the video travel log (... or should I say VLog? uhhh-uhhh) ;) of our holiday earlier this year. This time we are returning to Bangkok from the island Ko Chang.

Boy I miss those days. Feels so good being in holiday, warm country, far away, out of the hospital (thus feeling good again).

Lovely bowling alley at Siam Paragon's top floor where we had a bit of disco bowling fun.

The videos are also available here
http://www.mitza.net/poze/?album=246

Or you can access the entire YouTube playlist here
http://www.youtube.com/view_play_list?p=BBA2F917634AC45A

Enjoy...

O vreme nebună nebună

Despre Olanda se spune că are o climă marină cu veri răcoroase şi ierni temperate. În cei 8 ani de când sunt aici, nu am mai întâlnit aşa schimbări de vreme ca în acest Noiembrie.

În interval de o zi a plouat, nins, ieşit soarele şi a picat grindină. Totul pe un fundal romantic cu vânturi de 100 km/h care fac geamurile să fluiere şi îndoaie indicatoarele de circulaţie pe stâlpii de susţinere.

Videoclipul este filmat dimineaţă de pe propriul balcon, după o scurtă ropotă de ploaie cu bulgări mici de zăpadă... nici măcar grindină nu o pot numi.

Mă gândesc la cele 23 de grade din San Jose, California... Oare o să-mi fie dor de câte o zăpadă odată ce voi fi acolo? Vorba aia... iarba e întotdeauna mai verde în curtea vecinului.

Vremea, lumea, toţi au înebunit... Ingioi!

Friday, November 21, 2008

Here we go...

I have been thinking for a couple of days now, since I decided to finally start blogging -- which language should I blog in? I guess this is a typical question for a bilingual person.

So a bit about myself: I am Romanian native; living in Amsterdam; about to move to Silicon Valley; IT professional; techno geek; with interests in photography, video editing and technology in general...

Naturally, blogging in English reaches a broader audience; however, I don't want lose my Romanian identity either. So I decided not to decide. Instead I'm going to write posts both in Romanian and English. I guess I'm about to see how well blogger.com spell checker copes with a mixture of Romanian and English.

Why blog? Good question. Up until now the idea didn't attract me. I'm involved with computers all day long. I just didn't see the need to blog, expose it to the world, etc.
What changed? Well, I guess the events that are about to happen -- I am planning to move to West Coast USA as of January 2009. Also, as of a certain age, you tend to forget things, so I guess I'll use this blog as an actual means of remembering what was done where and when, etc. Lastly, in my job I come across the same requirements being asked time and time again, so I'll put some code samples on this blog too.

Enjoy... A new day is starting... A Friday... TGIF... One full weekend ahead... Yaaay !!!